Satul Humuleşti nu pare să mai existe, el este încorporat în Tg. Neamţ, există însă în amintirile tuturor, pentru că Ion Creangă nu are nevoie de introducere, pe el îl cunoaştem cu toţii, iar satul va rezista întocmai prin impactul pe care el ni l-a produs. Casa scriitorului cu toate că o vezi pentru prima oară, pare una foarte familiară cu toate obiectele gospodaresti menite să redea simplitatea ţăranului moldovean si traiul popular specific vremii şi uneltele agricole pe care ţi le aduci aminte din povestirile lui.
Despre Ozana "cea lin curgătoare" în schimb, se poate spune că există, însă poluarea e ca la ea acasa şi asta doar datorită nepăsării localnicilor care aruncă zeci de tone de resturi menajere in râu. Se pare că pe ei nu i-a impresionat descrierile lui Creangă şi nici nu vor să o identifice cu Ozana de atunci.
Lângă casa memorială se află un mic muzeu al reîntoarcerii in copilărie, cu personajele pe care le-am indrăgit cănd eram mici si care ne-au marcat vădit.
A se observa bunătăţile pe care mama le duce iezilor:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu